Glosar de termeni Magnet

Anizotrop(orientat) – Materialul are o direcție preferată de orientare magnetică.

Forța coercitivă– Forța de demagnetizare, măsurată în Oersted, necesară pentru a reduce inducția observată, B la zero după ce magnetul a fost adus anterior la saturație.

Temperatura Curie– Temperatura la care alinierea paralelă a momentelor magnetice elementare dispare complet, iar materialele nu mai sunt capabile să rețină magnetizarea.

Gauss– Unitatea de măsură a inducției magnetice, B sau a densității fluxului în sistemul CGS.

Gaussmetru– Un instrument folosit pentru a măsura valoarea instantanee a inducției magnetice, B.
Flux Condiția existentă într-un mediu supus unei forțe de magnetizare. Această mărime se caracterizează prin faptul că o forță electromotoare este indusă într-un conductor care înconjoară fluxul în orice moment în care fluxul își schimbă magnitudinea. Unitatea de flux în sistemul GCS este Maxwell. Un Maxwell este egal cu un volt x secunde.

Inducţie– Fluxul magnetic pe unitatea de suprafață a unei secțiuni normală la direcția fluxului. Unitatea de inducție este Gauss în sistemul GCS.

Pierdere ireversibilă– Demagnetizarea parțială a unui magnet cauzată de câmpuri externe sau de alți factori. Aceste pierderi pot fi recuperate doar prin remagnetizare. Magneții pot fi stabilizați pentru a preveni variația de performanță cauzată de pierderi ireversibile.

Forța coercitivă intrinsecă, Hci– Măsurare oerstă a capacității inerente a materialului de a rezista autodemagnetizării.

izotrop (neorientat)– Materialul nu are o direcție preferată de orientare magnetică, ceea ce permite magnetizarea în orice direcție.

Forța de magnetizare– Forța magnetomotoare pe unitatea de lungime în orice punct al unui circuit magnetic. Unitatea de forță de magnetizare este Oersted în sistemul GCS.

Produs cu energie maximă(BH)max – Există un punct la bucla de histerezis la care produsul forței de magnetizare H și inducției B atinge un maxim. Valoarea maximă se numește Produsul Energetic Maxim. În acest moment, volumul de material magnet necesar pentru a proiecta o anumită energie în jurul său este minim. Acest parametru este utilizat în general pentru a descrie cât de „puternic” este acest material cu magnet permanent. Unitatea sa este Gauss Oersted. Un MGOe înseamnă 1.000.000 de Gauss Oersted.

Inducția magnetică– B -Flux pe unitate de suprafață a unei secțiuni normală pe direcția căii magnetice. Măsurată în gauss.

Temperatura maximă de funcționare– Temperatura maximă de expunere la care poate renunța un magnet fără instabilitate semnificativă pe distanță lungă sau modificări structurale.

Polul Nord– Acel pol magnetic care atrage polul nord geografic.

Oersted, Oe– O unitate de forță de magnetizare în sistemul GCS. 1 Oersted este egal cu 79,58 A/m în sistemul SI.

Permeabilitate, recul– Panta medie a buclei de histerezis minor.

Lipirea polimerilor -Pulberile de magnet sunt amestecate cu o matrice purtătoare polimerică, cum ar fi epoxidice. Magneții se formează într-o anumită formă, atunci când purtătorul este solidificat.

Inductie reziduala,Br - Densitatea fluxului – Măsurată în gauss, a unui material magnetic după ce a fost magnetizat complet într-un circuit închis.

Magneți din pământuri rare -Magneți formați din elemente cu număr atomic de la 57 la 71 plus 21 și 39. Sunt lantan, ceriu, praseodim, neodim, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disproziu, holmiu, erbiu, tuliu, iterbiu, lutețiu, scandiu și ytriu.

Remanance, Bd– Inducția magnetică care rămâne într-un circuit magnetic după îndepărtarea unei forțe de magnetizare aplicate. Dacă există un spațiu de aer în circuit, remenința va fi mai mică decât inducția reziduală, Br.

Coeficient de temperatură reversibil– O măsură a modificărilor reversibile ale fluxului cauzate de variațiile de temperatură.

Inductie reziduala -Br O valoare a inducției în punctul de la bucla de histerezis, la care bucla de histerezis traversează axa B la forța de magnetizare zero. Br reprezintă densitatea maximă a fluxului magnetic de ieșire a acestui material fără un câmp magnetic extern.

Saturaţie– O condiție în care inducereaferomagneticmaterialul a atins valoarea maximă odată cu creșterea forței de magnetizare aplicate. Toate momentele magnetice elementare au devenit orientate într-o singură direcție la starea de saturație.

Sinterizarea– Lipirea compactelor de pulbere prin aplicarea de căldură pentru a permite apariția unuia sau mai multor mecanisme de mișcare a atomului în interfețele de contact cu particulele; mecanismele sunt: ​​curgere vâscoasă, soluție în fază lichidă-precipitare, difuzie la suprafață, difuzie în vrac și evaporare-condensare. Densificarea este un rezultat obișnuit al sinterizării.

Acoperiri de suprafață– Spre deosebire de Samarium Cobalt, Alnico și materialele ceramice, care sunt rezistente la coroziune,Neodim Fier Bormagneții sunt susceptibili la coroziune. În funcție de aplicarea magnetului, pot fi alese următoarele acoperiri pentru a fi aplicate pe suprafețele magneților Neodim, Fier, Bor – Zinc sau Nichel.